Sigilarea Dentara

Sigilarea dentară – Partea III

  • sfaturi parinti dantura temporara

Sfaturi practice pentru părinți – (prevenirea cariilor dentare la copii)

Primii dinți temporari apar de la vârsta de 6 luni – incisivii inferiori – urmați de incisivii superiori între 6 și 12 luni. La 18 luni erup primii dinți tempoari din spate ( primii molari temporari ). În jurul vârstei de 2 ani, caninii, iar apoi ultimii dinți ”de lapte” – molarii 2.

Dinții de lapte sunt 20 în total, adică 10 pe fiecare arcadă dentară.

Sfaturi pentru parinți în perioada dinților temporari

Gingiile bebelușului se vor curața cu ajutorul unui tifon moale,steril , umezit în apă sau ser fiziologic.

Odată cu erupția primilor dinți,este timpul pentru periaj.Se folosește o periuță adaptată vârstei. Pasta va fi și ea aleasă în funcție de vârstă, ținându-se cont dacă celui mic i se administrează sau nu pastille ce conțin fluor.

Periajul va fi efectuat cu ajutorul părinților mai ales că micuțul încă nu știe să scuipe (atenție la”înghițirea pastei de dinți”).

Este de evitat aportul de lichide îndulcite mai ales seara înainte de culcare – în special cele administrate cu biberonul. Astfel, se previne apariția cariei de biberon, carie precoce cu o evoluție rapidă.

Perioadă de 2, 5- 6 ani este caracterizată prin prezența dinților de lapte, dar și apariția primilor dinți definitivi. Tot în această perioadă, în jurul vârstei de 4-5 ani apare abraziunea (tocirea) dințiilor și spațierea, semn că arcadele dentare se pregătesc pentru dinții permanenți.

Sfaturi pentru părinți în această perioadă

Atenție la dinții permanenți erupti (molarii de 6 ani), aceștia nu se mai schimbă! De aceea,se recomandă o igienă riguros efectuată (molarii de 6 ani apar pe arcadă în spatele ultimilor molari temporari).

Copilul treptat va învața singur să se spele și să scuipe fară a mai înghiți pasta de dinți.

Periajul se va efectua la început ghidat de către parinți – ei vor fi cei care vor controla mișcările, iar mai apoi părinții doar vor “supraveghea”. IMPORTANT este ca periuța de dinți să ajungă până în spate, la molarii definitivi.Periajul este cel mai bine să se efectueze de 2 ori pe zi, dimineața și seara.Periajul de seara este cel mai important întrucât resturile alimentare fermentează peste noapte, creând un mediu acid, propice proliferării bacteriilor.

Se va folosi o periuță adaptată vârstei și paste cu un conținut de fluor special adaptate pentru nevoile acestei vârste. Atenție la copiii care deja iau pe cale generală comprimate cu fluor.

Acesta vârstă este, în cele mai multe cazuri, momentul în care copilul ia primul contact cu medicul dentist. Pentru a preveni apariția cariilor la dinții temporari și complicațiile acestora care pot avea răsunet la nivelul dinților definitivi, precum și pentru a se familiza cu un cabinet stomatologic și a”înlătura” frica de dentist, se recomandă ca prima vizită la medicul dentist să fie făcută ÎNAINTE de apariția problemelor dentare, fie și la o vârstă mai fragedă, de 3-4 ani.

Alt aspect extrem de important este sigilarea molarilor definitivi – manoperă care se efectuază în cabinetele de specialitate și nu numai – cât și alte metode de profilaxie a cariei.

Perioada de peste 6 ani va debuta cu începerea vizitei “Zânei Măseluțe” prin pierderea dinților temporari și apariția treptată a dinților definitivi.

Până în jurul vârstei de 12 ani, vor erupe treptat toți dinții definitivi ( mai puțin molarii de minte).

Dinții definitivi sunt în număr de 32 (dacă se include și molarul de minte), câte 16 pe fiecare arcadă.

Sfaturi pentru părinți pentru această perioadă

La fel ca și în celelalte etape, periajul se va efectua cu paste și periuțe adaptate vârstei. Copilul va fi supravegheat și controlat de către părinți pentru a se evita efectuarea unui periaj superficial.

Este recomandat ca periajul să se efectueze măcar de 2 ori pe zi, pe toți dinții și pe toate suprafețele dentare.Periajul de seara este cel mai important!

Se poate recurge și la alte mijloace de igenizare orală, precum ață dentară ( dupa vârsta de  8 ani) sau apa de gură (după ce, în prealabil v-ați asigurat că cel mic nu o înghite).

Acum se poate învăța să se acorde atenție și la curățarea limbii.

De asemeneam, să nu uităm și de controalele periodice la medicul dentist în scop profilactic sau pentru eventualele tratamente necesare.

Sigilarea dentară – Partea II

  • Pedodontie

Tehnica sigilării dentare

Procedura de sigilare începe cu îndepărtarea plăcii bacteriene printr-un periaj profesional, cu pastă profesională care nu contine fluoruri sau constituenți uleioși (pentru a nu diminua aderența materialului de sigilare).

În pasul doi, se face izolarea cu ajutorul aspiratorului de salivă și al rulourilor.

Urmează gravajul acid (adică aplicarea unei soluții de acid fosforic timp de 1 minut pe dinții permanenți și 2 minute pe dinții temporari). După gravaj, dintele se spală cu jet apă timp de 30 de secunde, apoi se usucă cu aer. Ca și în cazul obturațiilor, pacientul nu are voie să clătească gura.
Această etapă are rolul de a asigura aderența sigilantului la suprafața dentară.

Există și alte materiale, cum ar fi cele pe bază de ionomeri de sticlă în loc de rașini, aceștia aderând la suprafața dintelui fără ajutorul substanței acide și care eliberează treptat fluor în structura dintelui, pe o perioadă îndelungată de timp, întărind smalțul. Este necesar să menționăm  că, printre ultimele materiale apărute se numără și materialele compozite sau compomeri ”autogravanți”, care nu necesită gravajul acid într-o etapă anterioară.

Următorul pas presupune aplicarea adezivului, urmată apoi de aplicarea materialului de sigilare propriu-zis (se optează întotdeauna pentru un material în formă fluidă și poate, chiar de o culoare diferită de culoarea de bază a dintelui pentru a fi mai ușor de identificat desprinderea acesuia, chiar și de către pacient).Atât adezivul cât și materialul de sigilare se polimerizează cu lampa de fotopolimerizare, timp de 10 – 20 secunde. La final, materialul va avea o consistența dură.

La final se verifică înălțimea sigilării cu ajutorul hârtiei de articulație.

Pacientul (mare sau mic) este liber să consume alimente și lichide imediat ce procedura s-a finalizat.

În cazul în care, înainte de începerea procedurii de sigilare se constată că smalțul de la nivelul șanțurilor și fosetelor este lezat, se recomandă sigilarea largită. Astfel, în prima etapă, se va îndepărta smalțul afectat cu freza, după care, se continuă cu procedura normală de sigilare.

În ceea ce privește rezistența materialelor de sigilare, studiile realizate au confirmat o menţinere a materialelor de sigilare de 57% după 10 ani sau de 95% după 2 ani de la sigilare.

Reevaluarea pacientului este o etapă necesară şi obligatorie.Integritatea sigilantului se verifică la fiecare 6 luni, pentru a se stabili necesitatea reaplicării sigilantului. Menţinerea in timp a rezultatului sigilării depinde de: acurateţea tehnicii, calitatea produselor de sigilare utilizate, modul de polimerizare, tipul rapoartelor de ocluzie şi starea igienei orale.

Se constată astfel că, avem mare nevoie de programe de profilaxie.Avem nevoie să creștem rezistența țesuturilor dentare pe de o parte și pe de altă parte să eliminăm factorii cu rol determinant sau favorizant printr-o igienă corectă, printr-o alimentație corectă și echilibrată, atât a mamei pe perioada sarcinii cât și ulterior, a copilului, prin fluorizări, sigilări (profilaxie primară).

Avem nevoie, de asemenea, de tratamentul precoce al afecțiunii și de scăderea ratei de îmbolnăvire (profilaxie secundară).

Putem vorbi însă și despre profilaxia colectivă și individuală.

Profilaxia individuală cuprinde toate măsurile preventive efectuate copil la indicația și sub controlul medicului și supravegheate de părinți sau efectuate de medic, pe când profilaxia colectivă se adresează colectivităților și cuprinde acțiuni specifice și nespecifice organizate și îndrumate de către medic pentru diferite colectivități (școli, grădinițe, tabere ) sprijinite de cadrele didactice, părinți, foruri naționale, loco-regionale.

Este important ca cei mici sa învețe despre dentist și să ajungă să considere medicul dentist un prieten, un ajutor și nicidecum o persoană temută la care părinții îl duc ”să îi facă o injecție” atunci când are probleme sau nu a fost cuminte.

Sigilarea dentară – Partea I

  • cabinet dentar bucuresti

Introducere.

La început de secol XXI, caria dentară încă reprezintă o afecțiune răspândită în masă. Din păcate, în multe cazuri ea apare încă de la vârste mici.

În ceea ce privește localizarea acesteia, unele dintre zonele cele mai des afectate sunt șanțurile și fosetele ocluzale, adică zonele de pe suprafața triturantă a dinților (zonele pe care mestecăm). Se recomadă astfel reducerea vulnerabilității acestor zone prin sigilare. Se mai pot sigila și fosetele palatinale ale dinților frontali, precum și fosetele vestibulare sau șanțurile de descărcare ale dinților laterali.

Înmulțirea cazurilor cu carii multiple, galopante și imposibilitatea procedurilor terapeutice de a realiza o reducere însemnată a procentului populației afectate, sunt factorii care fac ca profilaxia cariei să constitue o problemă de sănătate publică.

Sigilarea dentară este indicată la persoanele cu risc cariogen mare, la pacienți cu o cantitate mare de Streptococ mutans și Lactobacili (principalele bacterii răspunzătoare pentru apariția leziunilor carioase), cei care au o dietă cu potențial cariogen, la persoanele cu handicap fizic sau psihic ce nu pot realiza o igienă orală adecvată, precum și la copii (în special în cazul în care medicul dentist observă un risc cresut de carie). Se pot sigila doar dinții care nu prezintă carie, eventual dinții proaspăt erupți. Poate fi indicată de asemenea și sigilarea dinților temporari.

Materialul de sigilare se va plasa în zonele predispuse la carie, izolează dintele de mediul înconjurător, împiedicând acumularea plăcii bacteriene în zonele respective și acționând ca o barieră împotriva bacteriilor și a acidului rezultat din metabolismul lor.

În cazul în care, la mai mulți ani de la erupție dinții nu prezintă carii, se consideră că sigilarea nu mai e necesară.

Există două tipuri de sigilare: sigilare simplă și sigilare lărgită.

Sigilarea simplă are avantajul de a nu fi invazivă (adică de a nu realiza pierderi de substanţă) și de a nu provoca dureri, neînregistrându-se nici un fel de prejudicii in cazul desprinderii.

Sigilarea lărgită presupune folosirea turbinei și a unor freze fine, dar e o preparație minim invazivă, ceea reduce la minim caldura și vibrațiile degajate în timpul lucrului, eliminând astfel necesitatea anesteziei.