Sigilarea dentară – Partea II

Sigilarea dentară – Partea II

  • Pedodontie

Tehnica sigilării dentare

Procedura de sigilare începe cu îndepărtarea plăcii bacteriene printr-un periaj profesional, cu pastă profesională care nu contine fluoruri sau constituenți uleioși (pentru a nu diminua aderența materialului de sigilare).

În pasul doi, se face izolarea cu ajutorul aspiratorului de salivă și al rulourilor.

Urmează gravajul acid (adică aplicarea unei soluții de acid fosforic timp de 1 minut pe dinții permanenți și 2 minute pe dinții temporari). După gravaj, dintele se spală cu jet apă timp de 30 de secunde, apoi se usucă cu aer. Ca și în cazul obturațiilor, pacientul nu are voie să clătească gura.
Această etapă are rolul de a asigura aderența sigilantului la suprafața dentară.

Există și alte materiale, cum ar fi cele pe bază de ionomeri de sticlă în loc de rașini, aceștia aderând la suprafața dintelui fără ajutorul substanței acide și care eliberează treptat fluor în structura dintelui, pe o perioadă îndelungată de timp, întărind smalțul. Este necesar să menționăm  că, printre ultimele materiale apărute se numără și materialele compozite sau compomeri ”autogravanți”, care nu necesită gravajul acid într-o etapă anterioară.

Următorul pas presupune aplicarea adezivului, urmată apoi de aplicarea materialului de sigilare propriu-zis (se optează întotdeauna pentru un material în formă fluidă și poate, chiar de o culoare diferită de culoarea de bază a dintelui pentru a fi mai ușor de identificat desprinderea acesuia, chiar și de către pacient).Atât adezivul cât și materialul de sigilare se polimerizează cu lampa de fotopolimerizare, timp de 10 – 20 secunde. La final, materialul va avea o consistența dură.

La final se verifică înălțimea sigilării cu ajutorul hârtiei de articulație.

Pacientul (mare sau mic) este liber să consume alimente și lichide imediat ce procedura s-a finalizat.

În cazul în care, înainte de începerea procedurii de sigilare se constată că smalțul de la nivelul șanțurilor și fosetelor este lezat, se recomandă sigilarea largită. Astfel, în prima etapă, se va îndepărta smalțul afectat cu freza, după care, se continuă cu procedura normală de sigilare.

În ceea ce privește rezistența materialelor de sigilare, studiile realizate au confirmat o menţinere a materialelor de sigilare de 57% după 10 ani sau de 95% după 2 ani de la sigilare.

Reevaluarea pacientului este o etapă necesară şi obligatorie.Integritatea sigilantului se verifică la fiecare 6 luni, pentru a se stabili necesitatea reaplicării sigilantului. Menţinerea in timp a rezultatului sigilării depinde de: acurateţea tehnicii, calitatea produselor de sigilare utilizate, modul de polimerizare, tipul rapoartelor de ocluzie şi starea igienei orale.

Se constată astfel că, avem mare nevoie de programe de profilaxie.Avem nevoie să creștem rezistența țesuturilor dentare pe de o parte și pe de altă parte să eliminăm factorii cu rol determinant sau favorizant printr-o igienă corectă, printr-o alimentație corectă și echilibrată, atât a mamei pe perioada sarcinii cât și ulterior, a copilului, prin fluorizări, sigilări (profilaxie primară).

Avem nevoie, de asemenea, de tratamentul precoce al afecțiunii și de scăderea ratei de îmbolnăvire (profilaxie secundară).

Putem vorbi însă și despre profilaxia colectivă și individuală.

Profilaxia individuală cuprinde toate măsurile preventive efectuate copil la indicația și sub controlul medicului și supravegheate de părinți sau efectuate de medic, pe când profilaxia colectivă se adresează colectivităților și cuprinde acțiuni specifice și nespecifice organizate și îndrumate de către medic pentru diferite colectivități (școli, grădinițe, tabere ) sprijinite de cadrele didactice, părinți, foruri naționale, loco-regionale.

Este important ca cei mici sa învețe despre dentist și să ajungă să considere medicul dentist un prieten, un ajutor și nicidecum o persoană temută la care părinții îl duc ”să îi facă o injecție” atunci când are probleme sau nu a fost cuminte.