Abces dentar

Abcesul dentar este o pungă de puroi cauzată de o infecție bacteriană în jurul unui dinte. Provoacă adesea
durere pulsatilă severă, care poate iradia spre mandibulă, gât sau ureche, și se poate însoți de umflarea
zonei și sensibilitate dento-gingivală. Netratat, poate duce la complicații grave.
Programează-te pentru un consult.

Ce este abcesul dentar și cum apare

Abcesul reprezintă o colecție de puroi formată în jurul dintelui, ca urmare a multiplicării bacteriene pe fondul
plăcii dentare neîndepărtate corect. Bacteriile pătrund prin smalțul afectat sau prin gingie în țesuturile
profunde, determinând infecția.

Clinic, gingia din jurul dintelui bolnav se poate umfla ca un „bob de mazăre”, devine roșie și foarte dureroasă la palpare.
Puroiul se poate aduna sub periost, iar infecția poate evolua în etape: pulpită → gangrenă pulpară → extindere la vârful
rădăcinii și, uneori, diseminare sistemică. Orice umflătură în zona unui dinte necesită evaluare de specialitate.

Cauzele frecvente includ: necroza pulpară, carie profundă, traumatisme dentare,
boală parodontală, igienă orală precară, leziuni ale mucoasei sau complicații post-extracționale.

Simptomele abcesului dentar

  • Durere intensă la mușcare/mestecat, iradiată spre gât, ureche sau cap;
  • Inflamație vizibilă a unei părți a feței sau a gingiei;
  • Respirație neplăcută, gust metalic sau neplăcut în gură;
  • Sensibilitate la rece/cald, dinți „sensibili” în zona afectată;
  • Febră și stare generală alterată;
  • Pungă de puroi la rădăcina dintelui, uneori cu scurgere gălbuie;
  • Spasme ale mușchilor masticatori, trismus (dificultate la deschiderea gurii);
  • Umflarea ganglionilor, extinderea durerii pe arcadă.

Semne de agravare: sângerări gingivale, salivare excesivă, scăderea apetitului, insomnie, transpirații, greață/vărsături, durere severă la mestecat. Acestea impun prezentare rapidă la stomatolog.

Tipuri de abces dentar

  • Abces periapical – infecția localizată la vârful rădăcinii, în os;
  • Abces parodontal – colecție purulentă la nivelul parodonțiului;
  • Abces gingival – infecție limitată la gingie.

Ce efecte pot avea infecțiile dentare

Infecțiile la vârful rădăcinii sunt frecvente și pot fi depistate radiologic. Cercetările sugerează o posibilă
asociere între infecțiile orale netratate/parodontită și riscuri sistemice (de ex. cardiovasculare sau respiratorii).
Indiferent de mecanism, tratamentul precoce reduce riscul complicațiilor locale și generale.

Cum se tratează abcesul dentar

Diagnosticul se stabilește clinic și, la nevoie, radiologic. În funcție de cauză și tip, planul terapeutic poate include:

  • Drenajul colecției purulente (incizie/evacuare);
  • Tratament endodontic (obturare de canal) când sursa este pulpară;
  • Antibiotice la indicație și antiinflamatoare/analgezice pentru controlul durerii;
  • Igienizări profesionale și tratament parodontal când există afectare gingivală;
  • Extracție dentară când dintele nu mai poate fi salvat.

Până ajungi la medic: poți utiliza analgezice conform recomandărilor, aplică comprese reci pe obrazul dureros și
evită automedicația cu antibiotice fără prescripție.

Pulpectomia

Pulpectomia (extirparea pulpei dentare) se recomandă când infecția a afectat pulpa din coroana și canalele radiculare.
Procedura se face sub anestezie locală: se deschide camera pulpară, se îndepărtează pulpa infectată, se curăță și dezinfectează
canalele, apoi se obtură și, de regulă, dintele se reface cu o coroană ulterior.

Granulomul dentar

Granulomul apical este o leziune la vârful rădăcinii, de obicei consecință a unei infecții netratate.
Adesea asimptomatic, se descoperă la radiografie. În faze incipiente răspunde la tratament endodontic; dacă nu
se reduce, poate necesita rezecție apicală. În cazuri mari/rezistente, se ia în considerare extracția.

Pericoronarita

Infecție localizată la nivelul coroanei molarilor de minte, frecventă când erupția este incompletă/anormală (17–24 ani).
Factorii favorizanți: resturi alimentare reținute, igienă dificilă, tartru, traumatisme la masticație.

Simptome

  • Durere locală care îngreunează deschiderea gurii și masticația;
  • Tumefacție și înroșire gingivală, uneori pungă cu puroi;
  • Halitoză, gust metalic; extinderea durerii pe arcadă.

Tratament

  • Forme ușoare: igienă riguroasă, clătiri cu apă călduță și sare;
  • Forme moderate: antibiotice/antiinflamatoare la indicația medicului, detartraj;
  • Forme severe/recidivante: extracția molarului după controlul infecției.

Prezentare de urgență

  • Durere severă sau persistentă > 48 de ore;
  • Febră, stare generală alterată;
  • Dificultăți de respirație sau înghițire;
  • Umflarea feței, a obrazului sau a ganglionilor;
  • Durere la deschiderea gurii, trismus;
  • Istoric de infecții dentare recente.

Solicită o programare pentru evaluare și tratament sigur.
(Formularul tău se află în partea de jos a paginii.)