Introducere.

La început de secol XXI, caria dentară încă reprezintă o afecțiune răspândită în masă. Din păcate, în multe cazuri ea apare încă de la vârste mici.

În ceea ce privește localizarea acesteia, unele dintre zonele cele mai des afectate sunt șanțurile și fosetele ocluzale, adică zonele de pe suprafața triturantă a dinților (zonele pe care mestecăm). Se recomadă astfel reducerea vulnerabilității acestor zone prin sigilare. Se mai pot sigila și fosetele palatinale ale dinților frontali, precum și fosetele vestibulare sau șanțurile de descărcare ale dinților laterali.

Înmulțirea cazurilor cu carii multiple, galopante și imposibilitatea procedurilor terapeutice de a realiza o reducere însemnată a procentului populației afectate, sunt factorii care fac ca profilaxia cariei să constitue o problemă de sănătate publică.

Sigilarea dentară este indicată la persoanele cu risc cariogen mare, la pacienți cu o cantitate mare de Streptococ mutans și Lactobacili (principalele bacterii răspunzătoare pentru apariția leziunilor carioase), cei care au o dietă cu potențial cariogen, la persoanele cu handicap fizic sau psihic ce nu pot realiza o igienă orală adecvată, precum și la copii (în special în cazul în care medicul dentist observă un risc cresut de carie). Se pot sigila doar dinții care nu prezintă carie, eventual dinții proaspăt erupți. Poate fi indicată de asemenea și sigilarea dinților temporari.

Materialul de sigilare se va plasa în zonele predispuse la carie, izolează dintele de mediul înconjurător, împiedicând acumularea plăcii bacteriene în zonele respective și acționând ca o barieră împotriva bacteriilor și a acidului rezultat din metabolismul lor.

În cazul în care, la mai mulți ani de la erupție dinții nu prezintă carii, se consideră că sigilarea nu mai e necesară.

Există două tipuri de sigilare: sigilare simplă și sigilare lărgită.

Sigilarea simplă are avantajul de a nu fi invazivă (adică de a nu realiza pierderi de substanţă) și de a nu provoca dureri, neînregistrându-se nici un fel de prejudicii in cazul desprinderii.

Sigilarea lărgită presupune folosirea turbinei și a unor freze fine, dar e o preparație minim invazivă, ceea reduce la minim caldura și vibrațiile degajate în timpul lucrului, eliminând astfel necesitatea anesteziei.